TENTATIVA – FORMĂ A INFRACŢIUNII INTENŢIONATE. SECŢIUNEA I -CONCEPT ŞI TRĂSĂTURI

Please download to get full document.

View again

All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
 140
 
 

Humor

  TENTATIVA – FORMĂ A INFRACŢIUNII INTENŢIONATE. SECŢIUNEA I -CONCEPT ŞI TRĂSĂTURI
Share
Transcript
  TENTATIVA – FORMĂ A INFRACŢIUNII INTENŢIONATE. SECŢIUNEA I - CONCEPT ŞI TRĂSĂTURI FUNDAMENTALE  ALE TENTATIVEI.  În evoluţia progresivă a procesului infracţional, tentativa se  încadrează între faza actelor pregătitoare şi faza de consumare, reprezentând acel segment al activităţii infracţionale care corespunde sensului generic de „încercare nereuşită” a săvârşirii, infracţiunii, întrucât, deşi are ca punct de plecare începutul executării infracţiuni (treapta inferioară a tentativei), punctul său terminus este fie la întreruperea executării, fie neproducerea rezultatului ilicit (treapta superioară a tentativei) !eprezentând o încercare nereuşită de săvârşire a infracţiunii  în forma ei deplină, tentativa nu poate îm"răca niciodată forma tipică a acesteia# formă realizată în condiţiile unei consumări (adică ale atingerii rezultatului), fiind considerată, în sc$im", o formă tipică a infracţiunii, sens în care art %&& din 'odul enal o asimilează noţiunii de infracţiune  în general'odul enal român  %*+*# defineşte tentativa prin dispoziţia  înscrisă în art - alin % astfel „.entativa constă în punerea în executare a $otărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost întreruptă sau nu şi#a produs rezultatul” % /espre o faptă încercată sau neiz"utită nu se poate vor"i decât dacă avem în vedere o faptă a cărei desfăşurare până la producerea rezultatului presupune o durată mai mare sau mai mică de timp în cadrul căreia s#ar putea identifica o succesiune de acte de executare %  01iurgiu, op cit, p %*2  3r fi de neconceput, de exemplu, existenţa tentativei în cazul infracţiunilor care se consumă odată cu executarea primului act, cum ar fi insulta sau ultra4ul săvârşit prin rostirea unor cuvinte5 odată adresate cuvintele ofensatoare, fapta s#a consumat /impotrivă, acela care#şi propune distrugerea prin incendiere a unei case, tre"uie să#şi pregătească mi4loacele necesare, să le transporte la locul faptei, să le folosească, etc5 numai în această ipoteză s#ar putea încerca o faptă  încercată şi o faptă neiz"utită ca trepte posi"ile distincte înainte de producerea rezultatului urmărit/acă dispoziţiile art - alin % 'od penal introduc o primă distincţie  între modalităţile normative de exprimare a tentativei, după criteriul gradului de realizare a acţiunii infracţionale, dispoziţiile incluse în art - alin  'od enal introduc şi alte distincţii şi modalităţi o"iective de exprimare a tentativei, după natura cauzelor datorită cărora executarea nu a putut a4unge până la consumare  În acest sens art - alin  'od penal prevede că „ 6xistă tentativă şi în cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost posi"ilă datorită insuficienţei sau defectuozităţii mi4loacelor folosite ori datorită împre4urării că, în timpul cât s#au săvârşit acte de executare, o"iectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află” În sfârşit, prin dispoziţia înscrisă în art - alin 7 'od enal, se consacră principiul imposi"ilităţii constituirii tentativei în situaţia când, datorită modului cum a fost concepută executarea, consumarea infracţiunii este destinată în mod a"solut eşecului  3celeaşi trăsături stau la "aza caracterizării tentativei şi în alte legislaţii penale 3stfel 0oul 'od enal francez, în art %%#8 prevede că există tentativă din momentul când intenţia de a comite o infracţiune s#a   01iurgiu, op cit, p %*2#%*9  manifestat printr#un început de executare sau a fost întrerupt sau nu şi#a produs efectul din motive independente de voinţa autorului'odul enal portug$ez, în art  defineşte tentativa în sensul că există tentativă când agentul a comis acte de executare a unei infracţiuni pe care este decis să o săvârşească fără ca aceste acte să fi dus la consumare :unt acte de executare, actele care reprezintă un element constitutiv al unei anumite infracţiuni5 actele care potrivit experienţei comune şi în afara unor circumstanţe neprevăzute sunt de natură să facă convingerea că sunt de acelaşi fel cu cele arătate mai sus'odul enal german, în art  prevede că săvârşeşte o tentativă acela care pune în executare o faptă îndreptată, potrivit reglementărilor sale, nemi4locit spre realizarea unei infracţiuniotrivit 'odului enal model american (art 8) o persoană este vinovată de tentativă la infracţiune dacă acţionând cu forma de vinovăţie cerută pentru comiterea unei infracţiuni;a) pune în executare intenţia sa de a săvârşi o faptă care constituie infracţiune considerând că acţionează în circumstanţele aflate în reprezentarea sa") când a făcut totul pentru a produce un rezultat care este un element constitutiv al infracţiunii, cu convingerea că rezultatul se va produce deşi nu s#a produsc) când în mod intenţionat a săvârşit acte în circumstanţe în care puteau să#l facă să creadă că a efectuat un pas su"stanţial în direcţia proiectată şi care ar fi putut conduce la săvârşirea infracţiunii'odul enal spaniol, în art 7, prevede că există tentativă când făptuitorul a săvârşit acte îndreptate direct spre săvârşirea unei infracţiuni, fără ca să realizeze integral tot ceea ce era necesar pentru consumarea infracţiunii din motive care nu se datorează desistării voluntare a agentului5 există delict neiz"utit  frustrado# când făptuitorul  a realizat toate actele de executare care ar tre"ui să producă rezultatul  însă acesta nu s#a produs din motive independente de voinţa agentuluiartea a treia, p 7- din 'odul enal al <ederaţiei !use su"liniază „.entativa este identificată ca fiind acţiunea sau inacţiunea îndreptată spre a săvârşi o infracţiune dar care nu a fost dusă până la capăt, nedepinzând acest lucru de voinţa celui care a realizat această situaţie” SECŢIUNEA II- CONSIDERAŢII GENERALE ALE TENTATIVEI. /in definiţia dată de art - 'od enal tentativei, se desprinde faptul că pentru existenţa acesteia tre"uie să fie îndeplinite următoarele condiţii atât de ordin su"iectiv, cât şi de ordin o"iectiv 3ceste condiţii sunt; • $otărârea de a săvârşii o infracţiune5 • punerea în executare a $otărârii de a săvârşii o infracţiune5 • acţiunea de săvârşire a faptei să fie întreruptă sau să nu#şi producă efectul 7   A. Hotărârea de a săvârşii o infracţiune. 3ctele care prezintă o încercare de a comite o infracţiune n#ar putea fi concepute decât ca manifestări exterioare prin care se tinde la  înfăptuirea unei rezoluţii delictuoase şi totodată se înscriu în preocuparea făptuitorului de realiza $otărârea luată, de a comite o infracţiune determinată 3 încerca săvârşirea unei infracţiuni înseamnă, aşadar, mai întâi să existe o $otărâre luată în acest sens şi în al doilea rând, această $otărâre să fie exteriorizată prin acte îndreptate spre realizarea $otărârii adoptate Încercarea de a comite infracţiunea în 7  3l =oroi, op cit, p %7%#%7  viziunea legii penale, nu este un simplu efort mintal, o mo"ilizare a forţelor psi$ice şi a voinţei făptuitorului îndreptate spre o"ţinerea unui rezultat, ci pe lângă aceasta, ea presupune o exteriorizare a voinţei şi a $otărârii infracţionale, o materializare a acestora în acte de încercare efectivă de a produce rezultatul & >otărârea de a săvârşii o infracţiune implică voinţa şi prevederea agentului îndreptată spre consumarea unei infracţiuni determinate /acă din pro"ele administrate nu se poate sta"ili spre săvârşirea cărei infracţiuni s#a îndreptat $otărârea făptuitorului, în sarcina acestuia nu s#ar putea reţine decât tentativa la infracţiunea cea mai uşoară dintre cele posi"ile a se fi aflat în reprezentarea acestuia /acă infracţiunea are şi forme agravante, tentativa la această din urmă formă nu s#ar putea reţine decât dacă împre4urarea agravantă a intervenit până la întreruperea executării ori era preexistentă acesteia ( ex săvârşirea de acte de executare îndreptate spre uciderea unui ascendent, va fi tentativă la omor calificat# art %28 lit c 'pen# deoarece împre4urarea agravantă a existat înainte de întreruperea executării şi s#a aflat în reprezentarea autorului) În cazul în care, până la întreruperea executării, nu se poate sta"ili dacă intenţia autorului a fost să comită infracţiunea în formă simplă sau agravată se va reţine, dintre aceste alternative, posi"ilitatea cea mai uşoară şi anume tentativa la forma simplă a infracţiunii În expresia folosită în art - 'od enal „$otărârea de a săvârşii infracţiunea” noţiunea de „săvârşire a infracţiunii” are exclusiv sensul de  înfăptuire a rezoluţiei delictuoase de a consuma infracţiunea şi de a produce urmarea materială prevăzută de lege În contextul arătat nu s#ar putea atri"ui expresiei „săvârşire a infracţiunii” semnificaţia la care se referă art %&& 'pen şi care prevede că săvârşirea infracţiunii înseamnă &  1 3ntoniu, op cit, p %#
Related Search
Similar documents
View more
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks