DOCUMENTE privitoare la poziţia Episcopului Gherasim Saffirin faţă de legea sinodală din 1909 şi Apărarea Prea Sfinţitului Episcop al Romanului Gherasim Saffirin, în procesul sinodal din vara anului 1911.

Please download to get full document.

View again

All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
 0
 
  Description:
Share
Transcript
  ANEXA NR.3 DOCUMENTE privitoare la poziţia Episcopului Gherasim Saffirin faţă delegea sinodală din 1909şiApărareaPrea Sfinţitului Episcop al Romanului Gherasim Saffirin,în procesul sinodal din vara anului 1911.  CUPRINS AL ANEXEI NR.3. I.1. Şedinţa din 5 martie 1909……………………………………………………………..31I.2. Şedinţa din 6 martie 1909……………………………………………………………..36I.3. Şedinţa din 7 martie 1909……………………………………………………………41I.4. Şedinţa din 9 martie 1909……………………………………………………………41I.5. Şedinţa din 10 martie 1909…………………………………………………………..41I.6. Şedinţa din 11 martie 1909…………………………………………………………..41I.7. Şedinţa din 12 martie 1909…………………………………………………………..44II. ŞEDINŢA DIN 4 MAI 1909 A SFÎNTULUI SINOD………………………………..46III. ŞEDINŢA DIN 11 MAI 1909 A SFÎNTULUI SINOD……………………………...47IV. ŞEDINŢA DIN 13 MAI A SFÎNTULUI SINOD…………………………………....47V. ŞEDINŢA DIN 12 OCTOMBRIE SFÎNTULUI SINOD………………………….....47VI. ŞEDINŢA DIN 15 OCTOMBRIE A SFÎNTULUI SINOD………………………....57VII. ŞEDINŢA DIN 16 OCTOMBEIE A SFÎNTULUI SINOD………………………...57IX. ŞEDINŢA DIN 19 DECEMBRIE A SFÎNTULUI SINOD………………………….57X. Cuvântarea Prea Sfinţitului Episcop al Romanului GHERASIM Saffirin, rostită în senat la 17—18 decembre 1909 prin care răspunde la învinuirile ce i s au adus în Senat de către d. Spiru C. Haret, ministru cultelor şi instrucţiunii publice cu ocazia răspunsului la interpelarea d-lui senator G. G. Dissescu asupra faptului petrecut în Sf. Sinod la 12octombrie 1909………………………………………………………………………………………..65X. 1..Şedinţa din 17 decembrie 1909……………………………………………………...65X.2. Şedinţa din 18 decembrie 1909……………………………………………………....77XI. Şedinţa din 22 decembrie 1909 a Sfîntului Sinod…………………………………......85XII. Şedinţa din 11 ianuarie 1910 a Sfîntului Sinod…………………………………….....86XIII. Şedinţa din 13 ianuarie 1910 a Sfîntului Sinod………………………………………87XIV. Şedinţa din 3 februarie 1910 a Senatului…………………………………………….89XVII. Şedinţa din 14 mai 1910 a Sfîntului Sinod………………………………………….91XX. Şedinţa din 24 mai 1910 a Sfîntului Sinod……………………………………………95XXIV. Şedinţa din 13 mai 1911 a Sfîntului Sinod………………………………………...98XXV. Petiţia P. S. Gerasim Saffirin către M. S. Regele…………………………………...100XXVI. Epistola confidenţială adresată d-lui C. C. Arion, ministrul cultelor şi instrucţiunii publice……………………………………………………………………………………....101XXIX. Şedinţa din 18 mai 1911 a Sfîntului Sinod…………………………………………103XXIX. Şedinţa din 20 mai 1911 a Sfîntului Sinod………………………………………….103XXXI. Şedinţa de după amiază din 6 iunie 1911 a Sf. Sinod……………………………….108XXXII. ŞEDINŢA DIN 7 IUNIE 1911 A SF. SINOD……………………………………..116XXXIII. ŞEDINŢA DIN 9 IUNIE 1911 A SF. SINOD…………………………………….118XXXIV. ŞEDINŢA DIN 10 1UNIE 1911 A SF. SINOD…………………………………..119XXXV. ŞEDINŢA DIN 11 IUNIE 1911 A SF. SINOD……………………………………124XXXVI. ŞEDINŢA DIN 24 IUNIE 1911 A SF.SINOD……………………………………126XXXVII. ŞEDINŢA DIN 25 IUNIE 1911 A SF. SINOD…………………………………..127 2  I.Cuvântările Prea Sfinţitului Episcop al Romanului Gherasim Saffirin, rostite în senat, în martie 1909,cu privire la proiectul de lege pentru modificarea Legii sinodale din 1872 şi pentru înfiinţarea Consistoriuluisuperior bisericesc 1 I.1.Şedinţa din 5 martie 1909 Domnilor Senatori!mai întâi de toate socotesc, că este bine să ne împrospătăm în minte oarecare adevăruri pe care le ştim cutoţii, ca creştini, despre Sfânta noastră Biserică.Ştiţi, d-lor senatori, ca creştini, că Înfiinţătorul Sfintei Biserici, ai cărei fii suntem cu toţii, este Domnul şiDumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. El, cu binevoirea Tatălui şi cu împreună lucrarea Sfântului Duh, aînfiinţat Biserica Sa în neamul omenesc. Va să zică: este o instituţiune dumnezeiască, binevoită de Tatăl, însufleţităde Sfântul Duh, cârmuită de Fiul.În Biserică, vă aduceţi aminte, că dătător de legi este Dumnezeu şi Biserica, al cărei Cap este Hristos.Aceştia, şi nimeni altul, au dreptul de a legiui în Biserica lui Dumnezeu.D-lor senatori, ca să nu mi se ia cuvântul într-un alt înţeles pre care nu-l am în sufletul meu, şi nu voiesc casă-l am, ţin să declar, că Biserica lui Hristos, din care şi eu fac parte, cu nevrednicie Episcop, într-o porţiune dintr-însa, în ţara aceasta, recunoaşte Statului, pe teritoriul căruia ea trăieşte, şi dreptul şi datoria ca să legiuiască, să facăorice legi care i-ar fi de trebuinţă şi de folos pentru realizarea scopului său, care este respectarea dreptăţii, legalitatea.Recunoaştem până acolo dreptul Statului de a face legi, până când chiar — lucru de care să ne fereascăDumnezeu, dar să o zicem ca să fie zis — până când chiar, zic, nu i-ar plăcea Statului ochii Bisericii lui Hristos şi ar vrea să nu ne mai fie amic, precum azi ştim că ne este, şi-i suntem foarte recunoscători. Până acolo merg cel puţin eucu recunoaşterea dreptului acestuia.Dar totdeodată, d-lor senatori, socotesc că trebuie să ni se recunoască şi nouă, membrilor Bisericii luiHristos, dreptul şi datoria de a ţine socoteală de libertatea conştiinţei, de a ţine socoteală că avem şi alte datorii deîndeplinit pe lângă datoriile către Stat, care sunt pentru noi o datorie de religiune. Daţi Kesarului cele ce sunt aleKesarului, pentru noi este lucru sfânt; dăm şi Kesarului, dăm şi Statului, tot respectul cuvenit, ne închinăm legilor lui.Dar pe lângă aceasta mai avem şi alte datorii: datorii ca creştini.De Stat scăpăm prin moarte, fie că ne soseşte moartea în mod firesc, fie că pentru greşelile noastre, cine ştiecum ne înconjură mizeriile vieţii, scăpăm cum scăpăm, pedepsiţi sau ne-pedepsiţi, dar scăpăm odată; însă de datoriaşi răspunderea ce o avem către Dumnezeu, după credinţa noastră creştină, pentru faptele noastre din cursul vieţiiacestea, de aceasta nu putem scăpa nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie.O ştim aceasta ca credincioşi ai Bisericii lui Hristos şi suntem datori cu toţii să nu uităm lucrul acesta, pecare avându-l înaintea ochilor de-a pururea, suntem datori ca atunci, când declarăm că ne vom împlini datoriilenoastre cerute de legile Statului, să declarăm şi respectul către Legea dumnezeiască cuprinsă în Sfânta Scriptură şiPredania dumnezeiască, respect pe care eu, în deosebi, ca creştin şi arhiereu, sunt obligat să-l ţin de două ori; o dată pentru că am jurat înaintea facultăţii de teologie, când m-a proclamat licenţiat în teologie, că voi păzi lucrurileacestea în oricare parte a pământului mă voi afla, şi a doua oară am făgăduit solemn lucrul acesta înaintea luiDumnezeu şi a oamenilor în ziua hirotoniei mele în arhiereu, când am pronunţat anatemele şi afurisirile cele ce aufost de pronunţat.Sunt dator, d-lor senatori, ca să nu uit lucrurile acestea, şi oricine mi-ar lua în nume de rău această din urmădatorie a mea, ce pot să fac decât să-l rog să mă ierte, că nu pot face altfel decât să-mi fac datoria, de va fi trebuinţăchiar cu preţul vieţii mele.D-lor senatori, Biserica lui Iisus Hristos este un bold, cum a spus însuşi Întemeietorul ei atunci când s-aarătat lui Saul — Apostolul Pavel de mai târziu — care se ducea la Damasc ca să aducă legaţi la Ierusalim pecreştinii din părţile acelea: cu greu este ţie a te împotrivi boldurilor. Şi ştiţi, d-lor senatori, ca creştini, care erau boldurile acelea.Au binevoit Dumnezeu, Înfiinţătorul Bisericii Sale, care se compune din episcopi, din preoţi, din diaconi,din călugări şi din mireni, au binevoit să ne formeze pe toţi un tot, un trup mistic al cărui Cap e El, şi ne numeşteacum cu cuvântul de bolduri.Îşi numeşte Biserica Sa bold, ca un tot de fiinţe vii, fiecare creştin formând un bold deosebit, iar cu toţiialcătuind un corp mistic, un singur bold.Cum ne face bolduri, adică ace ascuţite? Ne face ace ascuţite cu prezenţa Lui întru şi între noi, înarmându-ne cu Harul Său, cu dumnezeiasca Scriptură, cu Predania dumnezeiască, cu cunoştinţa sfintelor dogme şi a sfintelor canoane, cu atâta bună rânduială, care face din noi adevăraţi creştini şi ne pune în stare să lucrăm spre împlinireascopului nostru, care e virtutea şi mântuirea.Aşa ne-a aşezat Dumnezeu boldurile acestea, acele acestea ascuţite, într-un tot, în aşa mod încât ne-a lăsatlibertatea de acţiune şi conştiinţa în propriul ei exerciţiu. Cine va fi omul care să îndrăznească să legiuiască lucrurileîmpotriva libertăţii conştiinţei, când nici Dumnezeu nu se atinge de libertatea ei? Dumnezeu ne-a lăsat loc de joc în 1    Dezbaterile Senatului României , Şedinţele de la 5-12 martie 1909, B.C.U cota BU PIII 17 3  libertatea conştiinţei, aşa încă să nu putem avea cuvânt de răspuns şi să zicem: Doamne, de ce m-ai ţintuit, de ce m-ailegat şi nu m-ai lăsat slobod să lucrez? poate că făceam voia ta.Dragul meu, va răspunde, te-am lăsat slobod cu desăvârşire, nu slobod ca să-ţi faci de cap, dar slobod ca săai libertatea de a te mişca spre a face voia Mea.Pentru aceasta ne e dată slobozenia. Şi cine îndrăzneşte să se mişte în Biserica lui Dumnezeu, dintremembrii care o compun, de sus până jos, să se mişte altfel decât e voia lui Dumnezeu, exprimată prin SfântaScriptura, dumnezeiasca Predanie, prin sfintele dogme şi sfintele canoane, apoi unul ca acela se luptă împotriva boldurilor.Asemenea copilului care e iubit de maica-sa, e luat în braţe, dar maica-sa are ceva acolo la piept, are nişteace, şi copilul, de bucurie că se afla în braţele maicii sale — cuvântul nu e al meu, îl am de la Sfântul Ioan Gură deAur — începe a sălta de bucurie, căci care e mai mare bucurie decât să fie în braţele maicii, şi a dat din mâini de bucurie că se afla acolo, dar dând din mâini, se înţeapă.Să băgăm de seamă cu toţii ca nu cumva să abuzăm de dragostea maicii noastre, care e Biserica luiDumnezeu, să luam seama ca jocurile noastre să nu devină cumva primejdioase sănătăţii şi vieţii noastre creştine.Am ţinut, d-lor senatori, să împrospătez în sufletele d-voastre ideile acestea pe care cred că le ştiţi cu toţiidin sfânta creştere ce aţi primit şi în casa părintească şi în şcolile noastre Româneşti, unde se preda religiunea de preoţi, de care eu nu prea am de ce mă plânge. Eu sunt mulţumit de preoţii noştri, pentru că îşi fac datoria dupăScriptură, îşi fac datoria din punctul de vedere dogmatic şi după canoane. Şi, d-lor senatori, dacă se întâmpla ici colocâte o mică abatere excepţională, apoi ştiţi vorba românului, că nu e pădure fără uscătură, şi mai ştiţi şi adevărulacela, că unde e omenire acolo este şi păcătuire, căci cine zice că este fără de păcat, mincinos este, după cum ziceSfântul Apostol Ioan Evanghelistul. Eu unul mă ştiu că sunt păcătos şi ca atare am trebuinţă de mila şi darul luiDumnezeu, precum şi de ajutorul şi rugăciunile tuturor: întâi ale fraţilor mei arhierei şi apoi de rugăciunile celorlalţicreştini şi fraţi întru Hristos. De rugăciunile tuturor am eu trebuinţă, căci sunt păcătos şi de aceea se cuvine ca numaicine e fără păcat între noi acela să ia piatra şi s-o ridice împotriva fratelui său. Eu nu cunosc pe nimeni — şi cândvorbesc aceasta, vorbesc oficial — eu d-lor nu cunosc pe nimeni, nici dintre fraţii mei, nici dintre alţii, care să fienevrednic de chemarea sa. De aceea zic, d-lor senatori, că nu este bine să fie cineva acuzat până nu e mai întâidenunţat.Şi dacă are cineva să denunţe ceva, îl rog să înceapă întâi cu mine, însă până nu e cineva denunţat, până nu echemat înaintea justiţiei, fie pentru lucrurile duhovniceşti, fie pentru cele lumeşti, nu poate să fie întru nimic acuzat.Şi dacă e vinovat, el trebuie să-şi dea socoteala înaintea judecăţii bisericeşti, dacă abaterea este spirituală, ori înaintea judecăţii lumeşti, dacă abaterea este de o altă natură. Pentru mine e nevinovat omul de care s-a vorbit pe de lături.  D. C. G. Dissescu:  Chestiunea Averescu.  P. S. S. Episcopul de Roman : Eu nu fac politică.Ştiţi, d-lor senatori, că românul mai are o vorbă, pe care vă rog să-mi daţi voie să v-o amintesc, sau dacă nuvreţi o şi retrag; ştiţi vorba noastră Românească, că hoţul dacă nu e prins cu mâna în sac, este negustor cinstit(  Ilaritate ).Trebuie să se prindă hoţul cu mâna în sac şi să se dea judecăţii, începând cu mine, dacă voi fi vinovat. Dacăeste cineva netrebnic în Biserica creştinească, să se dea judecăţii şi să se trimită la locul său, fiecăruia să i se dea partea ce i se cuvine, să fie trimis la plimbare şi în locul celui netrebnic să se aleagă omul de treaba, care să facăcinste Bisericii, să muncească pentru demnitatea, pentru cinstea Bisericii.Aşa înţeleg să se lucreze în Biserica noastră Românească.D-lor senatori, trebuie să mă ţin de făgăduială. Mă iertaţi că simt că am cam întârziat, de aceea mă voi grăbisă scurtez.  D. C. G. Dissescu:  Vă rog continuaţi, nu scurtaţi; vă ascultăm cu atenţiune.  P. S. S. Episcopul Romanului:  Aceste zise, ca început al cuvântării, viu la proiectul de lege ce ne stă înainteşi declar, ca să scurtez... O voce:  Nu scurtaţi.  P. S. S. Episcopul Romanului:  ...că mă unesc din adâncul sufletului meu, cu proiectul, în ceea ce priveştelărgirea cercului eligibililor la episcopii şi mitropolii.Găsesc că este un lucru canonic ceea ce a făcut dl. ministru, şi îi mulţumesc cu recunoştinţă pentru aceasta.Dar dacă s-a lărgit cercul eligibililor la episcopii şi mitropolii, să se ia măsuri şi să se ţină socoteală de principiul scripturii pe care îl dă Duhul Sfânt şi care sună aşa: că cel de curând botezat să nu fie curând înaintat încler  2 . Nu doar că avem pe cineva de curând botezat între clericii noştri, dar înţeleg ca de acest principiu să se ţinăsocoteală, lărgindu-se înţelesul lui, şi să se aplice şi la clerici: diaconi şi preoţi, pe care i-am găsi cu toţii vrednici pentru sfânta treaptă a arhieriei.Să nu ne fie de ajuns un număr de 5—6 ori nu ştiu câţi ani de când s-au hirotonisit, ci să fie sub ispitire,adică încercare canonică şi sub privegherea Mitropoliţilor şi Episcopiilor.Este o vorbă, că pe călugăr pustia îl creşte şi lumea îl ispiteşte. De aceea un viitor Episcop sau Mitropolittrebuie crescut de stareţul său cu aşa îngrijire şi cu aşa asprime, încât fiind chemat ca Ierarh, să pară că este înger întrup, şi să ducă viaţa cu atâta înfrânare şi activitate în Domnul, încât ispitele ce pot veni asupra lui să nu-l poată da la 2  Vezi Canonul 80 Apostolesc şi Canonul 2 I .(n.n.)   4
Related Search
Similar documents
View more
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks
SAVE OUR EARTH

We need your sign to support Project to invent "SMART AND CONTROLLABLE REFLECTIVE BALLOONS" to cover the Sun and Save Our Earth.

More details...

Sign Now!

We are very appreciated for your Prompt Action!

x