Curs - Piata de energie electrica

Please download to get full document.

View again

All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Share
Transcript
    INTRODUCERE ÎN PIAŢA DE ENERGIE ELECTRICĂ   1.   Introducere Peste tot în lume deschiderea pieţelor de energie electrică a urmărit eliminarea monopoluluinatural şi a integrării pe verticală a sectorului energetic şi înlocuirea acestora cu mecanismeconcurenţiale, care să ofere consumatorilor posibilitatea de a - şi alege în mod liber furnizorul.   Astfel, pieţele de energie se cristalizează de regulă în jurul unui nucleu format din doi actoriprincipali, şi anume operatorul de sistem – care asigură coordonarea tehnică a pieţei  – respectiv bursade energie – care asigură coordonarea pieţei la nivel comercial.   Acestui nucleu i se alătură ceilalţi actori ai pieţei: operatorii de transport  şi   distribuţie, producătorii  , consumatorii    şi  furnizorii    de energie electrică, ultimii acţionând ca intermediari între primiidoi. O categorie aparte de furnizori o reprezintă cea a aşa - numiţilor agregatori  , care cumpără sau vândenergie din şi în sistem, în numele mai multor consumatori, de regulă mici consumatori casnici saucomerciali (Fig. 1).   Fig. 1 – Principalii actori pe piaţa de energie electrică.   OPCOM /BURSA DE ENERGIE   PRODUCĂTOR   AGREGATOR   AGREGATOR  CONSUMATORFURNIZORFURNIZOR Alţi furnizori  Mari consumatoriOPERATOR DETRANSPORTOPERATOR DE DISTRIBUŢIE  Mici consumatori  Iniţial, accesul la componenta comercială a pieţei de energie electrică este permis numaiproducătorilor şi furnizorilor. Pe măsura deschiderii şi dezvoltării pieţei, toţi actorii  – inclusiv consumatorii – pot avea acces direct la bursa de energie. Astfel, producătorii vând energia pe care oproduc şi sunt obligaţi să cumpere energia pe care nu au put ut- o produce, dar pe care trebuie să olivreze conform contractelor bilaterale. De partea cealaltă, consumatorii cumpără preponderentenergie, însă pot acţiona şi ca vânzători, atunci când din diferite motive nu consumă o parte din energiacontractată. În sfârşit, un furnizor poate acţiona pe piaţă în funcţie de poziţia pe care o ocupă în balanţaproprie, ca producător sau consumator de energie electrică.   Pot fi imaginate mai multe criterii de clasificare a modelelor de organizare a pieţelor de energieelectrică. În cele ce urmează, vom discuta numai două dintre acestea, şi anume criteriul concurenţei şicriteriul accesului la reţea. Dacă clasificarea modelelor de piaţă se face după gradul de concurenţă întrediferiţii actori ai pieţei, se pot identifica   patru modele principale de organizare, care corespund unorgrade diferite de monopol, concurenţă şi libertate de alegere:   ã   Modelul monopolului la toate nivelele . În acest caz, o singură companie deţine monopolulproducerii, transportului şi distribuţiei energie electrice. Concurenţa lipseşte, dar monopolulnatural garantează deservirea tuturor consumatorilor. Acesta este modelul clasic al companiilorcu integrare pe verticală şi a dominat industria electricităţii în întreaga lume până de curând.   ã   Modelul cum  părătorului unic    introduce concurenţa între producători, dar menţine monopolulla nivelul segmentelor de transport şi distribuţie. În cazul acestui model apare o entitate nouă  –operatorul de sistem – care asigură condiţii echitabile de concurenţă între producători.   ã   Modelul concurenţei pe piaţa angro   are la bază principiul accesului liber la reţeaua de transporta tuturor participanţilor la piaţă şi menţine concurenţa între producători. Companiile dedistribuţie şi furnizorii îşi menţin monopolul asupra consumatorilor finali dintr - o anumită zonă.   ã   Modelul concurenţei pe piaţa cu   amănuntul are la bază concurenţa între producători şilibertatea tuturor consumatorilor de a - şi alege furnizorul de energie electrică. Acest modelcorespunde liberalizării totale a pieţei de energie, consumatorii resimţind la minimum efectelemonopolului. Pentru funcţionarea acestui model este necesar să se asigure accesul liber alparticipanţilor atât la reţeaua de transport, cât şi la reţeaua de distribuţie.   Transferul energiei electrice, prin reţelele de transport şi distribuţie, de la producători laconsumatorii finali presupune posibilitatea de acces la reţea pentru toţi participanţii implicaţi în acestproces. Accesul la reţea reprezintă dreptul unui producător, distribuitor,   furnizor sau consumator de a seracorda la reţelele electrice de transport şi distribuţie, în condiţiile cerute de normele tehnice. La nivelultransportului, accesul liber presupune transferul puterii prin reţeaua de transport de la producători,către cumpărătorii angro. La nivelul distribuţiei, accesul liber asigură distribuţia energiei provenită de laun furnizor, către consumatorul final, prin reţeaua de distribuţie.   Funcţionarea corectă a pieţei de energie electrică presupune accesul liber şi nediscrim inatoriu la reţelele de transport şi distribuţie pentru toţi participanţii. În principiu, există trei tipuri de acces lareţea, după cum urmează:   ã    Accesul negociat  . Pentru acest model producătorii şi consumatorii stabilesc relaţii contractuale directe pentr u energia produsă şi consumată, însă accesul la reţea este negociat cu operatorulreţelei de transport / distribuţie. Negocierile au în vedere tarifele de transport / distribuţie şialte condiţii de natură tehnică sau financiară.   Indiferent de partea care negociază accesul lareţea, balanţa de plăţi la producător şi consumator este   (Fig. 2):   o   producător: (P – T) * W - încasat o   consumator: [(P – T) + T] * W = P * W - achitat adică taxa de acces la reţea T este plătită întotdeauna de producător, iar consumatorul plăteştenumai preţul negociat P.      Fig2 – Modelul  Accesului negociat la reţea   Fig. 3 – Modelul Cumpărătorului unic   ã    Accesul reglementat  . Relaţiile contractuale directe între producători şi consumatori se păstrează, însă accesul la reţelele de transport şi distribuţie se face pe baza unor tarife publice,stabilite de organismele de reglementare.   ã   Cumpărătoru l unic  . Cumpărătorul unic este o persoană juridică care asigură desfăşurareacentralizată a operaţiunilor de vânzare şi cumpărare a energie electrice. Tarifele pentruutilizarea nediscriminatorie a reţelelor de transport şi distribuţie sunt stabilite periodic de cătrecumpărătorul unic care, de regulă, este şi operatorul reţelei de transport. În cadrul acestuimodel se păstrează legătura contractuală directă între producători şi consumatori, iarcumpărătorul unic nu are cunoştinţă despre termenii contractuali. Din punct de vedereeconomic modelul cumpărătorului unic produce acelaşi efect ca şi accesul reglementat   (Fig.3).    Consumatorul încheie cu producătorul un contract bilateral pentru cantitatea de energie W, lapreţul P. Pe piaţă însă energia va fi cumpărată de consumator de la Cumpărătorul unic la preţulde vânzare stabilit de acesta P’, inclusiv tariful pentru acces la reţea T. La rândul său,Cumpărătorul unic este obligat să achiziţioneze energia de la producător la un preţ P”, egal cupreţul de vânzare P’, din care se exclude tariful de acces la reţea T. În final, producătorulplăteşte consumatorului diferenţa care rezultă din abaterea preţului de vânzare alCumpărătorului unic faţă de preţul de contract: (P’ - P)*W. Balanţa de plăţi la producător şiconsumator este:   o   producător:   P” * W  – (P’  – P) * W = P * W  – T - încasat o   consumat or:   P’ * W  – (P’  – P) * W = P * W - achitat Se constată că, indiferent de preţul stabilit de vânzătorul unic, consumatorul plăteşte energiaconform condiţiilor contractuale, iar taxa de acces la reţea este plătită de producător.   Un caz particular de interes practic este cel al modelului care foloseşte preţuri marginalenodale, diferite în funcţie de poziţia nodului de alimentare în reţea. Pentru ilustrarea acestui caz, seconsideră situaţia din Fig. 4, pentru care consumatorul nu are legături comercia le cu operatorul de sistem, ci direct cu producătorul, căruia îi plăteşte energia W, la preţul P, ambele valori fiind stabilite încontract.   Dispecerizarea este asigurată de operatorul independent de sistem, iar producătorul nu aregaranţia că va intra în ordinea de merit stabilită pe piaţa pentru ziua următoare şi va produce cantitateade energie W. Indiferent dacă producătorul intră sau nu în ordinea de merit, el va cumpăra energia Wcontractată cu consumatorul de pe piaţă, la preţul marginal de sistem, PS. Dacă producătorul k intră înordinea de merit, contravaloarea energiei produse W’ va fi plătită la preţul marginal al nodului k, PM k.Balanţa de plăţi la producător este în acest caz:   PM k * W’  – PS * W + P * W  – T k   Fig. 4 – Modelul cu preţuri marginal nodale.  
Related Search
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks