94723154 Prezentare Lectie Gstro 16,04,2015

Please download to get full document.

View again

All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
 0
 
  Prezumtia de nevinovatie si dreptul la tacere
Share
Transcript
   110  PREZUM Ţ IA DE NEVINOV ĂŢ IE Ş I DREPTUL LA T Ă CERE Lect. univ. drd. Ş tefan F ă t Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia Facultatea de Drept ş i Ş tiin ţ e Sociale Prezum ţ ia de nevinov ăţ ie a fost instituit ă  pentru prima dat ă  ca regul ă  de drept în secolul al XVIII-lea în legisla ţ ia SUA ş i apoi în Declara ţ ia Drepturilor Omului ş i Cet ăţ eanului din anul 1979 1 , care în art. 9 a statuat c ă  „orice om trebuie considerat nevinovat pân ă  la probarea culpabilit ăţ ii sale”. Ulterior a fost înscris ă   ş i în reglement ă rile interna ţ ionale privind drepturile omului 2 , fiind adoptat ă  apoi de majoritatea constitu ţ iilor care au proclamat formal drepturile omului. Astfel, în art. 11 din Declara ţ ia Universal ă  a Drepturilor Omului, adoptat ă  de Adunarea General ă  ONU la 10 decembrie 1948 3  este consacrat ă  prezum ţ ia de nevinov ăţ ie, cu recomandarea s ă  fie inserat ă  în legisla ţ iile na ţ ionale ale statelor. Acest articol prevede c ă  „orice persoan ă  învinuit ă  de a fi s ă vâr  ş it o infrac ţ iune este prezumat ă  nevinovat ă  atât timp cât vinov ăţ ia sa nu a fost stabilit ă  într-un proces  public cu asigurarea garan ţ iilor necesare ap ă r  ă rii”. Conven ţ ia european ă  a drepturilor omului de la Strasbourg, elaborat ă  ca o expresie a voin ţ ei statelor europene de a asigura respectarea principiilor enumerate în Declara ţ ia Universal ă  a Drepturilor Omului, proclamat ă  de Organiza ţ ia Na ţ iunilor Unite la 10 decembrie 1948, cuprinde o dispozi ţ ie similar  ă , prev ă zând în art. 6 parag. 2 c ă  „orice persoan ă  acuzat ă  de o infrac ţ iune este  prezumat ă  inocent ă  pân ă  când vinov ăţ ia sa va fi legal stabilit ă ”. Prezum ţ ie de nevinov ăţ ie, a ş a cum este reglementat ă  în art. 6 parag. 2 din Conven ţ ie,  produce, în principal, dou ă  categorii de consecin ţ e: a) în privin ţ a organelor judiciare, conform textului, acestea trebuie s ă  fac ă  dovada impar  ţ ialit ăţ ii în întreaga lor activitate ş i s ă  salvgardeze drepturile procesuale ale acuzatului. De  pild ă , judec ă torul trebuie s ă  manifeste pruden ţă  în rezumarea actului de acuzare ş i s ă  eviden ţ ieze, în mod obiectiv, atât argumentele acuz ă rii, cât ş i cele ale ap ă r  ă rii la începutul ş edin ţ ei.  b) în privin ţ a acuzatului, prezum ţ ia de nevinov ăţ ie implic ă  pentru acesta dreptul de a  propune probe în ap ă rarea sa ş i acela de a nu depune m ă rturie contra lui însu ş i. Acestea figureaz ă  în art. 14 parag. 3 din Pactul interna ţ ional cu privire la drepturile civile ş i politice, în care se arat ă  c ă  „orice acuzat are dreptul s ă  nu fie for  ţ at s ă  depun ă  m ă rturie contra lui însu ş i sau s ă - ş i recunoasc ă  vinov ăţ ia”. Curtea European ă  a decis c ă , în pofida faptului c ă  în art. 6 parag. 2 din Conven ţ ie nu men ţ ioneaz ă  expres dreptul la t ă cere ş i dreptul de a nu contribui la propria sa învinuire (nemo tenetur se ipsum accusare), acestea sunt reguli interna ţ ionale general recunocute, care sunt se esen ţ a no ţ iunii de „proces echitabil” consacrat de art. 6. În virtutea dreptului la t ă cere, persoana b ă nuit ă  de o infrac ţ iune este liber  ă  s ă  r  ă spund ă  sau nu întreb ă rilor care-i sunt puse, dup ă  cum consider  ă  c ă  este sau nu conform intereselor sale. Prin urmare, dreptul la t ă cere nu implic ă  numai dreptul de a nu depune m ă rturie contra lui însu ş i, ci, de asemenea, dreptul oric ă rui inculpat de a nu contribui la propria incriminare. Astfel, un 1  Adoptat ă  de Adunarea Na ţ ional ă  a Fran ţ ei din 26 august 1979 2  J. Velu, La protection transnationale des droit de l ′ homme, vol. I., Editura Kluwer ş i Bruylant, Paris, 1986, pag. 323 ş i urm. 3  A se vedea: I Doltu, Prezum ţ ia de nevinov ăţ ie în legisla ţ ia româneasc ă   ş i în unele legisla ţ ii ale statelor Europei, în Dreptul nr. 4/1998 pag. 77; C. Niculeanu, prezum ţ ia de nevinov ăţ ie, Studiu comparativ asupra unor prezum ţ ii în materie  penal ă   ş i în domeniul r  ă spunderii civile delictuale, in Dreptul, nr. 10/1998, pag. 68.   111inculpat nu poate fi constrâns s ă  colaboreze la producerea de probe. El nu poate fi astfel sanc ţ ionat  pentru lipsa comunic ă rii anumitor documente sau a altor elemente de prob ă . 4  În doctrina european ă 5 , s-a exprimat p ă rerea c ă  dreptul la libertatea de exprimare, consacrat de art. 10 din Conven ţ ia european ă  a drepturilor omului, garanteaz ă , de asemenea, într-un mod tacit „dreptul negativ” de a nu fi for  ţ at s ă  se exprime, ceea ce înseamn ă  p ă strarea t ă cerii sub rezerva restric ţ iilor prev ă zute de art. 10 parag. 2. Obliga ţ ia de a depune m ă rturie contra voin ţ ei sale, sub constrângerea unei amenzi ş i sub orice alt ă  form ă  de coerci ţ ie constituie o ingerin ţă  în aspectul negativ al dreptului la libertatea expresiei care trebuie s ă  fie necesar  ă  într-o societate democratic ă . În sistemul juridic românesc, dreptul la t ă cere al învinuitului sau inculpatului, de ş i nu figureaz ă  expres printre regulile de baz ă  ale procesului penal cuprinse în art. 2-8 Cod pr. pen., constituind doar o consecin ţă  a prezum ţ iei de nevinov ăţ ie, men ţ inut ă  expres în art. 5 2  cât ş i în art. 66 alin. 1 Cod pr. pen., sub impactul Legii de modificare nr. 281/2003 cu modific ă rile ş i complet ă rile ulteriore, reprezint ă  în realitate un inevitabil principiu director al procedurii penale. O dovad ă  în acest sens o constituie regula avertismentului, introdus ă , pentru prima dat ă , în cuprinsul art. 70 alin. 2 Cod pr. pen. prin Legea nr. 281/2003 modificat ă  prin Legea nr. 356/2006, potrivit c ă ruia învinuitului sau inculpatului i se aduce la cuno ş tin ţă , printre altele „dreptul de a nu face nici o declara ţ ie, atr  ă gându-i-se aten ţ ia c ă  ceea ce declar  ă  poate fi folosit împotriva sa. În lumina jurisruden ţ ei Cur  ţ ii, prezum ţ ia de nevinov ăţ ie prev ă zut ă  în art. 6 parag. 2 este o  prezum ţ ie relativ ă , ceea ce înseamn ă  c ă  ea va putea fi r  ă sturnat ă  oricând prin proba contrar  ă . Din pricipiul european al prezum ţ iei de nevinov ăţ ie ş i al dreptului la t ă cere decurg, în mod direct urm ă toarele reguli: - sarcina probei incumb ă  p ă r  ţ ii urm ă ritoare; - îndoiala profit ă  acuzatului; - dreptul acuzatului de a adopta o atitudine pasiv ă ; - interdic ţ ia recurgerii la deten ţ ia preventiv ă  pentru a exercita o represiune imediat ă . În Constitu ţ ia României (art. 23 alin. 11) s-a statuat c ă  „pân ă  la r  ă mânerea definitiv ă  hot ă rârii judec ă tore ş ti de condamnare, persoana este considerat ă  nevinovat ă ”. În codul de procedur  ă   penal ă , prezum ţ ia de nevinov ăţ ie este reglementat ă , mai întâi în Titul I, capitolul I referitor la „regulile de baz ă  ale procesului penal” în art. 5 2  introdus prin Legea nr. 281/2003, dup ă  care „orice  persoan ă  este considerat ă  nevinovat ă  pân ă  la stabilirea vinov ăţ iei sale printr-o hot ă râre penal ă  definitiv ă . Totodat ă , ea este men ţ ionat ă  marginal ş i în cadrul Titlului III, capitolul I, ar  ă tându-se c ă  învinuitul sau inculpatul beneficiaz ă  de prezum ţ ia de nevinov ăţ ie ş i, ca atare, nu este obligat s ă - ş i dovedeasc ă  nevinov ăţ ia (art. 66 alin. 1 Cod pr. pen. a ş a cum a fost modificat). Din aceast ă  cauz ă , ini ţ ial, prezum ţ ia de nevinov ăţ ie nu a fost tratat ă  ca un principiu al procesului penal, ci, ca o simpl ă  regul ă  privind sarcina probei ş i administrarea probelor în procesul penal. Or, valoarea ş i importan ţ a sa ca principiu dep ăş e ş te materia probelor ş i influen ţ eaz ă  desf  ăş urarea întregului proces penal, izvorând din însu ş i scopul acestuia. 6   4  C.E.D.O., 25 februarie 1993, „Jur fundamentale”, 1993, nr. 4, pag. 12 5  A se vedea J. Pradel, Droit penal compare, Dalloz, Paris, 1995, pag. 274 ş i urm. 6  A. Ş t. Tulbure, Prezum ţ ia de nevinov ăţ ie în Constitu ţ ia României ş i în perspectiva moderniz ă rii legisla ţ iei procesual  penale în Dreptul nr. 9/1993, pag. 47
Related Search
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks